Este un viciu de refractie caracterizat printr-un deficit de convergenta: imaginea se formeaza in spatele retinei.

Desi este vorba de un minus de dioptrii, ea se noteaza cu semnul plus. Vederea ochiului hipermetrop este diminuata mai mult la aproape. Persoanele tinere compenseaza deficitul de convergenta prin acomodatie.

Functie de valoarea dioptrica, hipermetropia poate fi mica (sub 3 dioptrii), medie (4-6 dioptrii) si mare (peste 6 dioptrii).

Corectia hipermetropiei se face cu lentile convergente si este diferentiata functie de varsta si simptomatologia pacientului.

Miopia este un viciu de refractie caracterizat printr-un exces de convergenta: imaginea se formeaza inaintea retinei. Miopia se noteaza cu semnul minus (-). Astfel, un obiect, pentru a fi vazut clar, trebuie sa se apropie de ochi. Miopul nu vede bine la distanta si de multe ori este nevoit sa-si stranga pleoapele. La aproape, insa, ochii miopi au o abilitate deosebita.

Miopiile, functie de valoarea dioptrica pot fi mici (sub 3 dioptrii), medii (4-6 dioptrii) si mari (peste 6 dioptrii). Exista si forme de miopii maligne, peste 10 dioptrii, ce progreseaza tot timpul vietii si pot ajunge pana la minus 20-30 de dioptrii.

Miopia simpla apare in general pe la 8-10 ani si mai este denumita si miopia scolarului. Ea progreseaza pana la 25 de ani, chiar si in conditiile purtatului corect al ochelarilor.

Corectia miopiei se face cu lentile divergente, prescriindu-se cea mai slaba lentila ce asigura maximul de acuitate vizuala. Se recomanda purtarea permanenta a ochelarilor si controale periodice, la 6 luni, la medicul oftalmolog.

Corectia se mai poate face si cu lentile de contact.

Este tulburarea de refractie in care imaginea nu se formeaza intr-un singur punct ci intr-o multitudine de puncte.

Astigmatismul poate fi regulat si neregulat.

Astigmatismul neregulat este datorat unor afectiuni ale corneei (cicatrici, keratoconus, etc.) sau, mai rar, ale cristalinului.

Astigmatismul regulat apare in majoritatea cazurilor in care corneea nu are o suprafata sferica ci una torica. El este in general neevolutiv.

Astigmatismul poate fi miopic, hipermetropic sau mixt.

Unele forme de astigmatism nu au nici un simptom, in alte cazuri pacientul acuza dureri de cap, oboseala vizuala, vedere dubla pe un singur ochi (diplopie monoculara) si scaderea vederii atat la distanta cat si la aproape.

Corectia astigmatismului se face cu lentile cilindrice sau lentile de contact.

Este o tulburare fiziologica a acomodatiei, caracterizata prin scaderea vederii de aproape, la persoanele trecute de 40 de ani.

Presbitul acuza oboseala la lectura, intepaturi oculare, dureri de cap, somnolenta, ochii rosii dupa citit.

Corectia se face cu lentile convergente si este individualizata functie de confortul vizual al pacientului.

Persoanele care nu au probleme de vedere la distanta primesc ochelari in functie de varsta, conform curbei lui Donders (la 45 de ani + 1,5 dioptrii; la 50 de ani + 2 dioptrii; la 55 de ani + 2,5 dioptrii; 60 de ani + 3 dioptrii).

Daca persoana are un viciu de refractie anterior, corectia se face cu doua perechi de ochelari: una pentru departare si alta pentru aproape sau, mai confortabil cu o singura pereche de ochelari progresivi ce ofera o vedere clara pentru toate distantele.

Este cea mai frecventa afectiune a conjunctivei (membrana transparenta ce tapeteaza fata profunda a pleoapelor si acopera fata anterioara a globului ocular) si se caracterizeaza prin inflamatia acesteia.

Pacientii se plang de senzatie de corp strain, intepaturi sau arsuri, jena oculara, mancarime, lacrimare, ochi rosii si uneori secretii. De stiut faptul ca vederea nu este niciodata influentata de prezenta unei conjunctivite. Conjunctivita este, de multe ori, contagioasa (de aceea se impun reguli de igiena personala elementara: batista si prosopul nu se folosesc la comun cu alte persoane; folosirea de comprese sterile de unica folosinta).

Tratamentul consta in spalaturi frecvente cu apa fiarta si racita (nu ceai de musetel) si instilatii de colir antiseptic si cu antibiotic.

Cataracta este o afecțiune caracterizată prin opacifierea unei părți a ochiului numită cristalin. Cristalinul este o lentilă naturală biconvexă cu rol în focalizarea și proiectarea imaginilor pe retină. Odată cu înaintarea în vârstă cristalinul ,îmbătrânește”, se opacifiază astfel că majoritatea persoanelor cu vârsta de peste 60 de ani prezintă un grad de opacifiere a cristalinului. Evoluția naturală a cataractei este spre agravare până la pierderea totală a vederii.

Pacienții cu cataractă se plâng de încețosarea vederii (mai ales în lumină puternică), vedere neclară la citit, (pacientul nu poate distinge literele), sensibilitate la lumină, dificultăți de adaptare. Tulburările de vedere se instalează progresiv în luni sau ani, nu se însoțesc de dureri oculare sau de congestie (roșeață) la nivelul ochilor. Gradul de diminuare a vederii depinde de tipul și densitatea cataractei.

Cataracta poate fi depistată de medic chiar dacă este în faza precoce. Evoluția naturală a cataractei este spre agravare până la pierderea totală a vederii. Nu există tratament care să poată preveni sau opri dezvoltarea cataractei. Cel mai eficient tratament al cataractei este cel chirurgical.

Este afectiunea oculara generata de cresterea presiunii intraoculare peste nivelul tolerantei individuale, ce determina in final pierderea fibrelor nervoase retiniene. Sunt doua forme de glaucom: glaucomul primitiv cu unghi deschis (GPUD) si glaucomul primitiv cu unghi ingust (GPUI).

GPUD – evolueaza totdeauna la ambii ochi, cu o diferenta de evolutie intre un ochi si celalalt. Apare in general dupa varsta de 40 de ani si are multe ori caracter ereditar (riscul de a face boala este mult mai mare la persoanele ce au in familie cazuri de glaucom).

Afectiunea, la debut, evolueaza fara simptome, ea fiind de multe ori descoperita intamplator, la un consult oftalmologic. Ochiul nu este rosu sau dureros, vederea este buna, rareori aparand jena vizuala pasagera, lacrimare, migrena. Persoanele ce au cazuri de glaucom in familie, este bine ca anual, dupa 40 de ani, sa-si controleze tensiunea oculara.

Daca diagnosticul nu este pus la timp, boala progreseaza lent, ducand la pierderea vederii. De mentionat faptul ca vederea odata pierduta nu mai poate fi recuperata cu nici un tratament.

Pacientul diagnosticat va trebui sa fie monitorizat periodic de catre medicul specialist – verificari ale tensiunilor oculare, lunar sau la 3 luni, examinari de camp vizual la 3-6 luni, etc..

Tratat corect, glaucomul se opreste din evolutie, tratamentul trebuind sa fie insa permanent.

Tratamentul consta in picaturi ce scad tensiunea oculara si numai in cazurile in care picaturile nu mai fac fata se recurge la tratamentul cu laser sau tratament chirurgical.

GPUI – este mult mai rar decat forma precedenta, fiind o afectiune ce evolueaza sub forma de crize acute sau subacute. Pacientii au episoade cu tulburari de vedere tranzitorii, cefalee intensa (durere de cap), ambele unilaterale. Se insotesc de prezenta de cercuri colorate in jurul surselor de lumina.

Forma acuta a GPUI, atacul acut de glaucom, are un debut brusc cu durere foarte intensa, la un singur ochi (ochiul parca vrea sa explodeze), fotofobie accentuata (pacientul nu suporta lumina), greata si/sau varsaturi. Vederea scade rapid (in cateva ore). Tratamentul GPUI este doar chirurgical.

Retina este o membrana nervoasa, sensibila la lumina ce se afla in spatele ochiului si pe care se formeaza imaginea vizuala.

Decolarea de retina reprezinta desprinderea foitei interne a globului ocular, de restul peretelui ocular; reprezinta aparitia unui spatiu intre cele doua foite ale retinei, in care patrunde un lichid, ceea ce duce la desprinderea retinei.

La inceput decolarea este localizata intr-un cadran al ochiului – ceea ce pacientul percepe ca pe o “perdea” – dupa care “perdeaua” se extinde, iar in final pacientul ajunge la stadiul in care nu mai vede deloc, adica la dezlipirea totala.

Decolarea de retina este o urgenta chirurgicala si este indicat ca operatia sa se realizeze de la primele simptome ale pacientului.

Keratopatiile sunt afectiuni ale corneei care pot duce la:

pierderea transparentei corneei, rezultand distrofii, macule sau leucoame corneene;
cresterea grosimii corneei: edeme corneene – fie din cauze genetice, fie aparute postoperator;
subtierea corneei
“uscaciunea” ochiului, mai exact o insuficienta cantitativa si calitativa de secretie lacrimala, ceea ce poate duce la modificari grave in structura corneana.
Tratamentul chirurgical sau nechirurgical, se adapteaza in functie de tipul de afectiune.

Strabismul este o afectiune vizuala caracterizata de incapacitatea ochilor de a focaliza in acelasi timp aceeasi imagine. Este cel mai frecvent intalnit in perioada copilariei. Cum apare strabismul? Musculatura oculara incepe sa nu mai functioneze corect, ochii nu mai sunt centrati corect iar capacitatea creierului de a suprapune cele doua imagini provenite de la fiecare glob ocular, scade.

Strabismul apare din cauze inca necunoscute, insa uneori se intampla atunci cand vederea este suprasolicitata.

La copii strabismul se poate detecta cu usurinta, observand pozitia globilor oculari. Printre semnele cele mai frecvente se intalnesc: privirea in crucis, lipsa coordonarii in miscarile globilor oculari, intoarcerea sau inclinarea capului pentru a privi la un obiect, limitarea aprecierii distantei fata de anumite obiecte, vedere incetosata, oboseala ochilor, sensibilitate la lumina puternica, vedere dubla.

Pentru copiii cu varsta intre 7-10 ani, aparitia strabismului e insotita de vederea dubla. Daca durerea persista trebuie efectuat un consult oftalmologic.

In cazul pterigionului, are loc o ingrosare vascularizata de forma triunghiulara a conjunctivei, ce porneste din unghiul intern al ochiului si se extinde pe suprafata corneei.

Pe durata mentinerii la marginea corneei, pterigionul nu va altera vederea. Daca insa trece de ea, va provoca o vedere incetosata cu posibila diminuare a acuitatii vizuale in cazul apropierii excesive de axul vizual.

In urma invadarii corneei de catre pterigion, se impune o intervenite chirurgicala, operatie desfasurata sub anestezie locala.

Din nefericire, chiar daca se incearca indepartarea in mod chirurgical, pterigionul, in cele mai multe cazuri poate sa reapara, intr-un rastimp variabil – de la o luna la mai multi ani. Iar in ceea ce priveste efectuarea unei alte operatii, este interzisa orice interventie chirurgicala asupra pterigionului, la mai putin de 6 luni de la prima.